Test auz online pe frecvențe
Acest test auz online redă tonuri pure în fiecare ureche, de la 125 Hz la 8 kHz (plus 12 și 16 kHz, dacă vrei), tot mai încet, pas cu pas, până când spui că nu le mai auzi. Rezultatele intră într-un tabel și într-un grafic de tip audiogramă, urechea stângă cu albastru și cea dreaptă cu roșu, gata de descărcat ca PNG sau de trimis prin link. Există și un test de frecvență maximă: o baleiere de la 8 la 20 kHz în care marchezi momentul în care sunetul dispare.
Cum se folosește
- Pune căștile pe ambele urechi, ideal cu fir, într-o cameră liniștită. Dă volumul dispozitivului mai încet înainte să începi.
- Apasă Redă tonul de 1 kHz și reglează volumul dispozitivului și pe cel al paginii până când sunetul e foarte încet, dar încă clar. Acesta e nivelul tău de referință.
- Apasă Începe testul. La fiecare frecvență tonul vine în trei impulsuri: răspunde Aud sau Nu aud. După fiecare „Aud” scade cu 6 dB, până dispare; folosește Redă din nou dacă nu ești sigur.
- Testul trece prin toate frecvențele în urechea stângă, apoi în cea dreaptă. La final primești tabelul, graficul și un scurt rezumat pe înțelesul tuturor.
- Ca să afli până la ce frecvență auzi, pornește baleierea de la 8 la 20 kHz și apasă Nu mai aud în clipa în care sunetul dispare.
Ajutor și explicații
Important: acesta nu este un examen medical. Browserul nu are cum să știe câți decibeli ajung la urechea ta, pentru că asta depinde de căști, de volum și de zgomotul din jur. Testul arată comparații: o ureche față de cealaltă și o frecvență față de restul. Dacă ceva iese în evidență sau simți că auzi mai puțin decât înainte, următorul pas este o audiogramă la un audiolog sau la un medic ORL. Ca să verifici întâi căștile, folosește testul de căști stânga-dreapta.
Cum citești graficul
Graficul urmează ideea unei audiograme: frecvențele sunt pe axa orizontală, de la grave (125 Hz) la acute, iar nivelul la care nu ai mai auzit este pe axa verticală, inversată. Un punct sus înseamnă că ai auzit tonul încă foarte încet, mult sub nivelul de referință; un punct jos înseamnă că l-ai auzit doar aproape de nivelul la care ai calibrat. ✕ de pe linia de jos marchează o frecvență pe care n-ai auzit-o nici măcar la nivelul de referință.
Numerele sunt relative, în dB sub tonul de 1 kHz la care ai calibrat. Un examen real folosește dB HL, cu căști calibrate într-o cabină izolată fonic, deci valorile de aici nu se pot compara cu o audiogramă clinică. Ce contează este forma: două linii asemănătoare, fără căderi bruște, sunt ce te-ai aștepta să vezi; o ureche constant sub cealaltă sau o frecvență mult mai slabă decât vecinele ei sunt un motiv să repeți cu alte căști și, dacă rămâne așa, să mergi la un specialist.
Ce limitează rezultatul
Căștile sunt factorul cel mai important. Căștile ieftine și cele primite odată cu telefonul scot în față unele frecvențe și le îngroapă pe altele, mai ales peste 10 kHz; căștile Bluetooth comprimă sunetul și pot tăia acutele cele mai înalte. La fel se întâmplă cu placa de sunet a calculatorului. Zgomotul de fond ascunde tonurile grave și medii: un ventilator, traficul sau frigiderul ajung ca să schimbe rezultatul la 125 și 250 Hz.
De aceea testul de frecvență maximă îți arată unde a cedat tot lanțul, nu doar urechea: dacă baleierea dispare la 15 kHz, pot fi căștile. Limita de sus scade și cu vârsta (mulți adulți nu mai aud peste 15–17 kHz) și după expunerea la sunete puternice, ceea ce e normal și nu este, în sine, semnul unei probleme.
Când mergi la un specialist
Mergi la un audiolog sau la un medic ORL dacă îi rogi des pe ceilalți să repete, dai televizorul mai tare decât restul familiei, auzi țiuituri, simți urechea înfundată sau ai avut durere, amețeli ori o pierdere bruscă de auz la o ureche. O audiogramă în cabină măsoară auzul cum trebuie, cu căști calibrate și conducere osoasă, și este singurul mod de a ști dacă există o pierdere și de ce tip. Testul de aici este pentru curiozitate și ca să te cunoști mai bine; nu confirmă și nu exclude nimic.
Sfaturi
- Căștile cu fir și o cameră liniștită dau rezultatul cel mai stabil; repetă în altă zi și compară.
- Dacă mai multe frecvențe ies „neauzite”, calibrează din nou cu volumul puțin mai sus, fără să treci de nivelul confortabil.
- Inversează căștile (casca stângă pe urechea dreaptă) și repetă: dacă diferența dintre urechi se mută odată cu căștile, sunt de vină căștile.
- Esc oprește sunetul imediat. Începe mereu cu volumul mic: testul nu depășește niciodată un nivel sigur, dar volumul dispozitivului e în mâinile tale.
Întrebări frecvente
Este de încredere acest test de auz online?
Este de încredere pentru comparații: urechea stângă față de cea dreaptă și o frecvență față de celelalte, cu aceleași căști și același volum. Nu măsoară câți decibeli auzi, pentru că browserul nu poate ști nivelul real care iese din căști. Nu înlocuiește audiograma făcută la un audiolog sau la un medic ORL.
Până la ce frecvență poate auzi un om?
Intervalul din manuale este de la 20 Hz la 20 kHz. În practică, limita de sus scade de-a lungul vieții: copiii aud adesea aproape de 20 kHz, tinerii adulți între 16 și 18 kHz, iar de pe la 40 de ani e obișnuit să fii sub 15 kHz. Căștile și plăcile de sunet taie și ele înainte de 20 kHz, așa că numărul pe care îl obții aici aparține întregului lanț, nu doar urechii.
De ce trebuie să calibrez cu tonul de 1 kHz?
Pentru că toate celelalte niveluri se măsoară în raport cu el. Dacă îl reglezi foarte încet, dar clar, tonul de la fiecare frecvență pornește de la același nivel și coboară cu 6 dB la fiecare pas, iar graficul arată cu câți pași sub referință încă mai auzeai. Fără calibrare, punctele n-ar avea o bază comună.
Am nevoie de căști? Merge și pe boxe?
Ai nevoie de căști. Testul cântă într-o singură ureche odată, iar cu boxele sunetul ajunge la amândouă. În plus, camera schimbă mult ce auzi la grave. Căștile cu fir sunt mai bune decât cele Bluetooth, care pot comprima sunetul și tăia acutele.
Ce înseamnă dacă o ureche iese mai slab decât cealaltă?
Întâi bănuiește căștile: inversează-le și repetă. Dacă diferența se mută odată cu căștile, ele sunt defecte; dacă rămâne la aceeași ureche, poate fi un dop de ceară, o răceală, apă în ureche sau chiar o diferență de auz. O diferență mare și constantă între urechi este unul dintre motivele clasice pentru a face o audiogramă.
Nu am auzit 125 Hz sau 250 Hz. E o problemă?
Aproape niciodată. Tonurile grave sunt cele mai ușor acoperite de zgomotul din jur și cele pe care căștile mici le reproduc cel mai prost, mai ales dacă nu etanșează bine urechea. Repetă într-un loc liniștit, cu căștile bine așezate, și compară urechile; dacă amândouă au pierdut gravele, sunt de vină căștile sau încăperea.
Poate testul să-mi facă rău la urechi?
Generatorul nu depășește niciodată un nivel sigur în pagină, iar tonurile pornesc de la referința aleasă de tine și doar coboară. Totuși, volumul dispozitivului îl controlezi tu: începe încet, crește treptat și, dacă vreun sunet te deranjează, oprește cu Esc.