Acordaj saxofon și instrumente de suflat
Îți acordezi saxofonul pe La sau pe Si♭ cu orchestra ori cu fanfara, acordorul arată zero și totuși unele note ies prea sus, iar altele prea jos. E normal: orice instrument de suflat are tendințele lui de intonație, note care trag în mod natural în sus sau în jos din cauza formei tubului, a găurilor și a felului în care suflă fiecare muzician. Această hartă arată acordajul saxofonului, al clarinetului, al alămurilor și al flautelor notă cu notă: cânți gama ținând fiecare notă o secundă sau două, iar fiecare notă devine albastră (joasă), verde (acordată, până la ±5 cenți) sau roșie (înaltă).
Cum se folosește
- Alege instrumentul (transpoziția e deja corectă) și dacă vrei să măsori toate notele (cromatică) sau doar o gamă majoră ori minoră. Cântă câteva minute înainte, ca să încălzești instrumentul.
- Pornește microfonul și pune telefonul sau calculatorul la un metru sau doi, în fața ta, departe de ventilator și de muzică.
- Cântă fiecare notă cu sunetul normal, în nuanța în care cânți cel mai des, și ține-o până se umple bara (vreo 2 secunde). Nu corecta din buze uitându-te la ecran: harta are nevoie de notă așa cum iese ea în mod natural.
- Oprește-te între note. Nota cu marginea punctată este următoarea sugerată, dar poți cânta în orice ordine; dacă repeți aceeași notă, se adaugă o măsurătoare și se face media.
- Citește rezumatul: notele roșii tind să urce, cele albastre tind să coboare. Atinge o notă din hartă ca să-i vezi măsurătorile. Ultima sesiune a fiecărui instrument rămâne salvată pe dispozitiv.
Ajutor și explicații
Notele apar așa cum le citești în partitură (nota scrisă): la saxofonul alto, Sol scris este Si♭-ul care sună. Fiecare notă poate fi măsurată de mai multe ori ca să se facă o medie, iar rezumatul îți spune ce note tind să urce sau să coboare și dacă muștiucul (sau butoiașul, culisa, capul flautului) trebuie tras afară sau împins înăuntru. Sunetul este analizat pe dispozitivul tău: nimic nu este înregistrat sau trimis.
Cum citești harta și ce faci cu ea
Uită-te întâi la media generală. Dacă aproape toate notele ies prea sus, tot instrumentul e prea scurt: trage puțin în afară muștiucul saxofonului pe gât, butoiașul clarinetului, capul flautului sau culisa principală de acordaj la alămuri și măsoară din nou. Dacă aproape toate ies prea jos, împinge înăuntru. Sfatul apare doar când cel puțin trei din patru note merg în aceeași parte, pentru că muștiucul schimbă toate notele deodată.
Cu media aproape de zero, rămân notele care se abat de la rest; bifează Scade media generală ca să vezi doar această diferență. Ele se corectează cântând: deschizând sau strângând ambușura, schimbând vocala și sprijinul aerului, cu digitații alternative sau, la alămuri, cu culisa pistonului 1 sau 3. Asta se observă mai ales în muzica lentă și în acordurile lungi.
Tendințe obișnuite pentru fiecare familie
Saxofon: potrivit profesoarei Shelley Jagow (Dansr/Vandoren), la majoritatea saxofoanelor Do♯5 din mijloc (toate clapele deschise) e jos, iar Re5, Mi♭5 și Mi5 cu clapa de octavă sunt sus, la fel ca notele clapelor de palmă, de la Re6 la Fa6. Clarinet: La3, Mi5 și Do♯6, care ies din aceeași gaură, sunt de obicei sus (Gregory Dufford, The Instrumentalist), iar notele de gât (throat tones), de la Sol4 la Si♭4, tind și ele să urce. Flaut: în octava a treia, notele de la Mi♭6 la La♭6 tind să iasă sus, Si6 și Do7 mult prea sus, iar Do♯6 rămâne de obicei jos (Bradley Garner, The Instrumentalist).
Oboi: notele grave tind să rămână jos, în afară de cazul în care le cânți foarte piano, iar notele cu semigaură și Do♯5, Re5 și Mi♭5 tind să fie sus (Sarah Hamilton, Oboehelp); la fagot, notele cu semigaură (Fa♯3, Sol3 și La♭3) urcă de obicei și ele. Alămuri: combinațiile de pistoane 1-3 și 1-2-3 ies sus (1-2-3 ajunge la vreo 28 de cenți, după manualul deschis Brass Techniques and Pedagogy), de aceea trompeta are culisa mobilă a pistonului 3 pentru Re4 și Do♯4; notele armonicii a 5-a, ca Mi5 liber la trompetă, ies cu vreo 14 cenți jos, iar armonica a 7-a, cu vreo 31 de cenți jos, se evită. La flautul dulce, dacă sufli mai tare nota urcă, iar dacă sufli mai slab coboară, așa că harta arată mult din felul tău de a sufla.
Temperatura, încălzirea și felul de a cânta
Aerul din instrument schimbă acordajul: fiecare grad în plus urcă nota cu circa 3 cenți la instrumentele de suflat, iar la alămuri s-au măsurat între 1,2 și 2,6 cenți pe grad. De aceea un saxofon rece iese jos și urcă în primele minute. Cântă note lungi vreo trei minute înainte să măsori, cum recomandă clarinetista Paula Corley, și măsoară mereu în același loc. Contează și nuanța: flautul urcă atunci când cânți forte și coboară în piano, iar clarinetul face de obicei invers în registrul grav.
Harta este a ansamblului instrument + muzician: același flaut dă altă hartă cu altă persoană, iar același saxofon se schimbă cu alt muștiuc, altă ancie sau altă ligatură. De aceea îți arată notele la care trebuie să fii atent tu. Refă măsurătoarea când schimbi echipamentul și compară. Dacă o notă rămâne la peste 30 de cenți chiar și cu media corectă, poate fi o pernuță care nu etanșează sau o clapă reglată prea sus: arată harta tehnicianului.
Sfaturi
- Măsoară cu aceeași ancie și același muștiuc cu care cânți; o ancie nouă sau prea moale schimbă toată harta.
- Cântă fără vibrato și fără să te uiți la ecran cât ții nota; dacă corectezi din buze, ascunzi exact tendința pe care vrei s-o găsești.
- Parcurge gama de două sau trei ori: media mai multor măsurători pe notă este mult mai de încredere.
- Apoi exersează după ureche notele roșii și albastre cu sunetul drone sau cu acordorul cromatic.
Întrebări frecvente
Saxofonul meu e dezacordat. Ce fac?
Întâi încălzește saxofonul și acordează o notă de referință din muștiuc. Apoi fă harta: dacă aproape toate notele ies sus sau jos, problema e poziția muștiucului; dacă doar câteva se abat, sunt tendințele instrumentului și ale ambușurii tale, care se corectează cântând. Notele foarte departe, peste 30 de cenți, pot indica o scăpare de aer: du saxofonul la tehnician.
Pe ce notă se acordează saxofonul?
În fanfare se acordează pe Si♭ de concert, adică Sol scris la saxofonul alto și la cel bariton și Do scris la saxofonul sopran și la cel tenor. În orchestre, referința este La de concert (Fa♯ scris la alto, Si scris la tenor). După ce ai acordat această notă, harta îți arată cum stau celelalte.
De ce notele apar altfel decât în acordorul obișnuit?
Pentru că harta arată nota scrisă a instrumentului ales. La saxofonul alto, Do scris sună Mi♭; un acordor cromatic obișnuit arată Mi♭. Linia de sub nota mare arată și sunetul real, și frecvența.
Trebuie să cânt toată gama cromatică?
Nu. Alege o gamă majoră sau minoră ca să măsori doar notele ei sau micșorează ambitusul în Setări. Rezumatul general apare de la patru note măsurate.
Cât de mare e o abatere normală?
Până la 5 cenți e verde și aproape nimeni nu observă. Între 5 și 15 cenți e obișnuit la orice instrument de suflat și se corectează din buze. Peste 20 sau 30 de cenți, nota cere o digitație alternativă, o culisă de acordaj sau o revizie.
Sunetul este trimis undeva?
Nu. Detectarea înălțimii rulează în browser, pe dispozitivul tău; nimic nu este înregistrat sau trimis. Harta rămâne salvată doar în browserul tău, iar dacă vrei poți distribui un link cu rezumatul.